Articolul 22

Dreptul la viaţă personala

  1. Nicio persoană cu dizabilităţi, indiferent de locul sau de tipul de reşedinţă, nu va fi supusă intruziunii arbitrare sau nelegale în viaţa personală, în familia, căminul ori corespondenţa sa sau în alte tipuri de comunicare ori atacurilor ilegale la onoarea şi reputaţia sa. Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea intruziuni sau atacuri.
  2. Statele părţi vor proteja confidenţialitatea informaţiilor referitoare la datele personale, medicale şi de reabilitare ale persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

 

Articolul 23

Respectul pentru cămin şi familie

  1. Statele părţi vor lua măsuri eficiente şi adecvate pentru a elimina discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilităţi în toate chestiunile referitoare la căsătorie, familie, statutul de părinte şi relaţiile interpersonale, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, astfel încât să asigure:
  2. a) recunoaşterea dreptului tuturor persoanelor cu dizabilităţi care sunt la vârsta căsătoriei de a întemeia o familie în baza consimţământului liber şi deplin al viitorilor soţi;
  3. b) recunoaşterea dreptului persoanelor cu dizabilităţi de a decide liber şi responsabil asupra numărului de copii şi a intervalului dintre naşteri şi dreptului de a avea acces la informaţii corespunzătoare vârstei, la educaţie referitoare la reproducere şi planificare familială şi la mijloacele necesare care le oferă posibilitatea de a-şi exercită aceste drepturi;
  4. c) persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copiii, îşi controlează fertilitatea în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Articolul 23

  1. Statele părţi vor asigura respectarea drepturilor şi responsabilităţilor persoanelor cu dizabilităţi în legătură cu tutela, custodia, curatela, adopţia copiilor sau altele asemenea, atunci când aceste concepte există în legislaţia naţională; în toate cazurile va avea prioritate interesul superior al copilului. Statele părţi vor acorda asistenţă adecvată persoanelor cu dizabilităţi în îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în creşterea copiilor lor.
  2. Statele părţi vor asigura copiilor cu dizabilităţi drepturi egale în viaţa de familie. În vederea exercitării acestor drepturi şi pentru a preveni ascunderea, abandonarea, neglijarea şi segregarea copiilor cu dizabilităţi, statele părţi se vor angaja să furnizeze din timp informaţii complete, servicii şi asistenţă copiilor cu dizabilităţi şi familiilor acestora.
  3. Statele părţi se vor asigura că un copil nu va fi separat de părinţii lui împotriva voinţei sale, exceptând cazul în care autorităţile competente, în urma unui control judiciar, stabilesc, în conformitate cu legea şi procedurile în vigoare, că această separare este necesară în interesul superior al copilului. Copilul nu va fi separat în niciun caz de părinţi pe criterii de dizabilitate, fie a copilului, fie a unuia sau ambilor părinţi.
  4. Atunci când familia restrânsă nu poate îngriji un copil cu dizabilităţi, statele părţi vor depune toate eforturile pentru a asigura îngrijirea alternativă în cadrul familiei lărgite şi, în cazul în care aceasta nu este posibilă, în cadrul comunităţii, într-un mediu de tip familial.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *