Articolul 23

  1. Statele părţi vor asigura respectarea drepturilor şi responsabilităţilor persoanelor cu dizabilităţi în legătură cu tutela, custodia, curatela, adopţia copiilor sau altele asemenea, atunci când aceste concepte există în legislaţia naţională; în toate cazurile va avea prioritate interesul superior al copilului. Statele părţi vor acorda asistenţă adecvată persoanelor cu dizabilităţi în îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în creşterea copiilor lor.
  2. Statele părţi vor asigura copiilor cu dizabilităţi drepturi egale în viaţa de familie. În vederea exercitării acestor drepturi şi pentru a preveni ascunderea, abandonarea, neglijarea şi segregarea copiilor cu dizabilităţi, statele părţi se vor angaja să furnizeze din timp informaţii complete, servicii şi asistenţă copiilor cu dizabilităţi şi familiilor acestora.
  3. Statele părţi se vor asigura că un copil nu va fi separat de părinţii lui împotriva voinţei sale, exceptând cazul în care autorităţile competente, în urma unui control judiciar, stabilesc, în conformitate cu legea şi procedurile în vigoare, că această separare este necesară în interesul superior al copilului. Copilul nu va fi separat în niciun caz de părinţi pe criterii de dizabilitate, fie a copilului, fie a unuia sau ambilor părinţi.
  4. Atunci când familia restrânsă nu poate îngriji un copil cu dizabilităţi, statele părţi vor depune toate eforturile pentru a asigura îngrijirea alternativă în cadrul familiei lărgite şi, în cazul în care aceasta nu este posibilă, în cadrul comunităţii, într-un mediu de tip familial.

 

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *